Icoană cu Sfântul Apostol Filip – brodată, înrămată, 15x18cm
În ziua de 14 noiembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece ucenici aleși de Mântuitor. Nu trebuie confundat cu Sfântul diacon Filip, prăznuit în ziua de 11 octombrie.
În apropiere de Galileea se afla cetatea numită Betsaida, învecinată cu Horazin și Capernaum. Numele Betsaida, tradus din limba evreiască, semnifica „Casa Vânătorilor”, deoarece locuitorii ei erau pescari pricepuți.
În această cetate au văzut lumina zilei trei dintre cei aleși să fie apostoli: Petru, Andrei și Filip. Petru și Andrei, fiind frați și pescari cu experiență, își duceau traiul prin prinderea peștelui, până în momentul în care au fost chemați de Hristos să devină apostoli. Filip, pe de alta parte, dat fiind la învățătura Sfintei Scripturi în copilărie, a dobândit o înțelegere profundă a Sfintei Scripturi și a proorociilor despre Mesia Cel Așteptat.
În timp ce Iisus călătorea prin Galileea, a întâlnit pe Filip, așa cum relatează Evanghelistul Ioan: "A vrut, zice el, să meargă Iisus în Galileea, unde a aflat pe Filip și i-a zis: Vino după Mine!” Ascultând această chemare a Domnului, Filip a recunoscut în inima sa că este adevăratul Mesia și a mers după El, urmărind cu evlavie viața Lui sfântă.
După primirea Duhului Sfânt, Sfântul Filip a propovăduit credința creștină în Asia, fiind însoțit de Sfântul Apostol Bartolomeu și de Maria, sora lui Bartolomeu după trup. În timpul propovăduirii sale, a suferit multe încercări și necazuri din partea celor necredincioși, fiind bătut cu toiegele, aruncat în închisori și lovit cu pietre.
Potrivit unor documente recent descoperite, Sfântul Filip l-a însoțit pe Sfântul Apostol Andrei în Scitia (astăzi Dobrogea), pentru a vesti Evanghelia lui Hristos. Sfântul Apostol Filip a fost martirizat în anul 80, la vârsta de 87 de ani, în cetatea Hierapolis din centrul Asiei Mici, fiind batjocorit cu pietre și răstignit cu capul în jos.
Conform tradiției, atunci când Sfântul Filip și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pământul s-a deschis și l-a înghițit pe judecătorul său împreună cu mulți alți păgâni. Poporul, fiind cuprins de frică, a alergat să elibereze apostolii din chinuri, dar Sfântul Filip deja trecuse în veșnicie.
