Icoană cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel – brodată, înrămată, 27x33cm
Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică şi neslăvită, care se numeşte Betsaida. El era fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon, şi frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte de apostolie se numea Saul, era de neam iudeu din seminţia lui Veniamin. El s-a născut în Tarsul Ciliciei, din părinţi cinstiţi, care mai înainte au petrecut în Roma, apoi s-au mutat în Tarsul Ciliciei.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți în fiecare an pe 29 iunie. Ei sunt prăznuiți împreună pentru că au murit în aceeași zi, 29 iunie a anului 67 d. Hr. Însă, cei doi apostoli au primit moarte martirică în mod diferit: Pavel, pentru că era cetățean roman a fost omorât prin decapitare, iar Petru a fost răstignit cu capul în jos.
Când devine Petru apostol al lui Hristos?
Sfântul Petru află că Iisus este Mesia de la fratele sau, Andrei. Mântuitorul îi va schimbă numele din Simon în Chefa ("piatră" în aramaică), de unde numele de Petru în greacă și latină.
Evanghelistul Luca ne descoperă că Petru devine ucenicul lui Hristos după ce a avut parte de o pescuire minunată (deși se ostenise toată noaptea și nu pescuise nimic, la îndemnul Mântuitorului aruncă mrejele în apă și umple corabia cu peșți). Acesta este momentul în care Petru renunță la tot ce avea și îl urmează pe Hristos.
De la Sfântul Apostol Petru avem opt cuvântări păstrate în Faptele Apostolilor și două epistole care îi poartă numele.
Petru mărturisește dumnezeirea lui Hristos în Cezareea lui Filip: "Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu", atunci când Mântuitorul i-a întrebat pe ucenici cine crede că este El.
Cu toate că este lăudat de Hristos pentru acest răspuns: "Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-a descoperit ție această, ci Tatăl meu cel din ceruri. Și eu îți spun ție, că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi biserica mea și porțile iadului nu o vor birui pe dansa. Și-ti voi da ție cheile împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri" (Matei 16, 13-19), se leapădă de El de trei ori în timpul Patimilor.
Primește iertarea pentru această lepădare după Învierea Mântuitorului din morți, când îl întreabă dacă Îl iubește. Datorită pocăînței sale, se învrednicește de atâta putere dumnezeiască, încât bolnavii se vindecau și atunci când se așezau în umbra lui.
Apostolul Petru a fost prezent la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față a Domnului pe muntele Tabor, în Grădina Ghetsimani a scos sabia să-L apere pe Iisus, a făcut parte din primii ucenici care au venit la mormântul Mântuitorului, după ce femeile mironosițe au vestit învierea Sa; a predicat în ziua Cincizecimii, iar în urma predicii sale s-au botezat trei mii de persoane și a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia, Bitinia și Roma. S-a săvârșit la Roma, prin moarte martirică, alături de Sfântul Pavel, în timpul persecuției lui Nero. După propria lui dorința a fost răstignit cu capul în jos și a fost înmormântat pe dealul Vatican.
Pavel nu L-a întâlnit pe Mântuitorul în timpul activității Sale pământești. A fost martor la martirizării Sfântului Ștefan, păzind hainele celor care îl loveau cu pietre.
Când devine Pavel apostol al lui Hristos?
Pavel devine unul din cei mai aprigi apărători ai legii mozaice. S-a alăturat cu multă râvnă celor care începuseră să-i persecute pe creștini. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creștinii de acolo și a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecați, Hristos i se arată, învăluit de o lumină strălucitoare, atrăgându-i atenția că cei persecutați nu sunt doar creștinii, ci El însuși. Pavel lovea în creștini, dar suferea Hristos. Lovea în trup și strigă capul acestuia - Hristos. Așa se face că Pavel ajunge să vorbească despre Biserica lui Hristos că fiind un trup, al cărui cap este El. În urmă acestei descoperiri are loc schimbarea sa - din persecutor devine mărturisitor al creștinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i-se numele din Saul în Pavel.
Sfântul Apostol Pavel este prins de iudei în Ierusalim, în anul 58. Este ținut în temniță timp de doi ani în Cezareea Palestinei. Pentru că avea cetățenie romană este dus la Roma spe a fi judecat de împărat. La Roma a petrecut doi ani într-o casă închiriată, păzit de un ostaș roman. Este eliberat în anul 63. A fost martirizat în anul 67, în timpul împăratului Nero prin decapitare, în același timp cu Petru.
De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 Epistole: Epistola intai catre Tesaloniceni (Corint, in anul 52); Epistola a doua catre Tesaloniceni (Corint, 52); Epistola catre Galateni (Efes, 54); Epistola intai catre Corinteni (Efes, 56); Epistola a doua catre Corinteni (Macedonia, 57); Epistola catre Romani (Corint, 58); Epistola catre Efeseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filipeni (Roma, 62-63); Epistola catre Coloseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filimon (Roma, 62-63); Epistola catre Evrei (Roma, 63); Epistola intai catre Timotei (Macedonia, 63); Epistola catre Tit (Macedonia, 65); Epistola a doua catre Timotei (Roma, 66), considerata ca fiind "testamentul spiritual" al Sf. Apostol Pavel.
Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii penitenciarelor
În 1993 și 1997 s-au semnat două protocoale între Patriarhia Română și Ministerul Justiției privind desfășurarea asistenței religioase în sistemul penitenciar românesc. Potrivit acestor protocoale, Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost declarați ocrotitorii penitenciarelor din România.
