Icoană cu Sfântul Ioan Botezătorul – brodată, înrămată, 21x27cm
Sfântul Ioan Înaintemergătorul ((în ebraică יוחנן, Yoḥanan, în traducere „Dumnezeu este har”) este pentru toți creștinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieții duhovnicești.
Viața lui este ea însăși un model pentru toți creștinii: a trăit în post și rugăciune, a apărat dreptatea cu orice preț, a militat pentru fidelitate și loialitate în cadrul căsniciei (Matei 14,3-4), a avut milă față de săraci (Luca 3,11), propovăduind ascultarea față de Legea lui Dumnezeu și curățirea de orice păcate.
Sfântul Ioan, vestitorul și botezătorul lui Isus din Nazaret avea să primească de la însuși Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toți oamenii născuți din femeie (Matei 11,11; Luca 7,28), cel dintâi între prooroci și prooroc al Celui Preaînalt (Luca 1,76).
Botezul pe care îl practica era un botez al pocăinței, menit să ducă la iertarea păcatelor, după cum mărturisesc evangheliile. El îndemna oamenii să se întoarcă și să se pocăiască.: ”Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape!”, iar aceștia, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.
Ioan Botezătorul îl recunoaște pe Iisus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea Lui, pe care l-a făcut cunoscut, și care va boteza cu Duh Sfânt, relatează evanghelia lui Ioan.
În același timp, el a fost un sol care a pregătit calea Domnului, așa cum ne încredințează evangheliile, întorcând oamenii spre inocență („întorcând inimile părinților spre copii”) și înțelepciune („și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților”).
În Evanghelia după Luca se povestește că în vremea lui Irod Antipa, Îngerul Gavriil se arată dreptului Zaharia, slujitor întru preoție și înaintat în vârstă, în timp ce acesta slujea în Templul din Ierusalim, anunțându-i că rugăciunea lui a fost ascultată: soția lui Elisabeta, care era stearpă și în vârstă înaintată, provenind din neamul preoților, urma să nască un fiu căruia trebuia să i se dea numele Ioan.
Ioan Botezătorul este cunoscut și amintit pentru sfințenia în care și-a trăit viața. Când a atins vârsta adultă, el a plecat în pustietatate unde mânca doar lăcuste și miere sălbatică. În semn de pocăință, stătea îmbrăcat în hain[ aspră făcută din piele de cămilă și ca simbol al înfânării purta în mijloc o cingătoare.
Ioan Botezătorul a sfârșit decapitat la cerința Irodiadei, că răzbunare pentru critica aspră adusă ei și împăratului Irod Antipa.
