Icoană cu Maica Domnului Eleusa din Novgorod, pe albastru – brodată, înrămată, 31x37cm
Icoana Preacuratei Maicii Domnului "Eleusa" ilustrează într-un sens profund iubirea dintre Dumnezeu și creația Sa, omul. O iubire care poate fi mijlocită doar prin intermediul unei ființe cerești, în acest caz, Preacurata Fecioară Maria. Ea Îl poartă în brațe pe Fiul Domnului, iar Fiul iși întoarce chipul spre ea și își înfășoară mâna în jurul gâtului ei. Maica Domnului reprezintă în această icoană imaginea Bisericii.
Cei ce privesc cu atenție pot observa cum Preacurata Născătoare de Dumnezeu își ține Pruncul în brațe, fără să-L privească direct. Privirea ei nu se îndreaptă nici către cei din jur, nici către orizont, ci este întotdeauna îndreptată către adâncurile sufletului său, într-o contemplare profundă. Tandrețea ei se arată prin sfințenia mâinilor.
Ea îmbrățișează Pruncul fără să-L strângă, ci purtându-L cu o sfințenie ce amintește de jertfă, iar toată tandrețea, toată iubirea umană se reflectă în Prunc, nu în mama Sa. Ea rămâne pururea Maica lui Dumnezeu și nu se poartă cu Pruncul ca și cum ar fi copilul ei înfășat, ci Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Fiu al Fecioarei, el îmbrățișează în El atât umanitatea cât și divinitatea, atât Fiul ei cât și Mântuitorul.
Istoria icoanei Preacuratei Maicii Domnului "Eleusa" din Novgorod
În ziua de 8 iulie 1337, un paznic al Catedralei "Sfânta Treime" din Novgorod a fost mânat de un sunet ce se auzea în sfântul lăcăș și, apropiindu-se, a fost martorul unei minuni: icoana Preacuratei, aflată pe al doilea nivel al icoanelor, deasupra ușii nordice a iconostasului, părăsise locul său și plutea în aer, iar din ochii Maicii Domnului curgeau lacrimi sfinte.
Fără întârziere, Arhiepiscopul Alexie a fost chemat și, înconjurat de cler și credincioși, s-a apropiat de sfântul lăcăș. S-a ridicat un iconostas special pentru a găzdui icoana Preacuratei Maicii Domnului, iar ziua de 8 iulie a fost cinstită ca sărbătoare în onoarea ei.
În același an, orașul Novgorod a fost cuprins de ciumă, însă, prin mijlocirea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, mulți credincioși s-au adunat să se roage și ciuma a fost alungată. În anul 1352, Arhiepiscopul Vasile a instituit o procesiune anuală cu icoana Fecioarei Maria, pornind de la Catedrala "Sfânta Treime" și încheind la Catedrala "Sfânta Sofia".
În vara anului 1366, Catedrala "Sfânta Treime" a fost cuprinsă de flăcări, însă icoana "Eleusa" a rămas neatinsă de foc, plutind miraculos în aer deasupra incendiului. Arhiepiscopul Alexie a sosit imediat și, prin puterea rugăciunilor, icoana a coborât în mâinile sale, iar flăcările s-au stins. În ciuda acestui miracol, pe spatele icoanei a rămas o urmă de arsură de șapte centimetri, mărturie a minunii petrecute.
Marele Cneaz Ivan al III-lea a transferat icoana la Moscova în anul 1397, păstrându-se acolo până în anul 1508. În timpul acestei perioade, Preacurata i s-a arătat în vis Cneaghinei Maria, poruncindu-i să ducă icoană înapoi la Novgorod.
