Icoană cu Sfântul Apostol Evanghelist Marcu – brodată, înrămată, 15x18cm
Marcu Evanghelistul a fost un credincios iudeu din Ierusalim care și-a preluat învățăturile de la Sfântul Apostol Petru. Acesta îl amintește cu drag în epistola sa, rostind: "Pacea să fie cu voi, aleasa Biserică din Babilon și cu Marcu, ca și cu fiul meu." Legătura lor era însă una duhovnicească și nu trupească, nașterea sa fiind prin vestea bună și taina Sfântului Botez.
Sfântul Marcu s-a născut în Cirene, un oraș din Pentapolis, situat în vestul Africii. Părinții săi, Aristobul și Maria, aparțineau seminției lui Levi, fiind parte a unei familii înstărite.
Tradiția îl consacră ca unul dintre cei patru evangheliști, fiind recunoscut pentru scrisoarea sa, Evanghelia după Marcu.
A fost hirotonit episcop de către Sfântul Apostol Petru și a fost inclus în grupul celor șaptezeci de Apostoli ai lui Hristos. A fost trimis să propovăduiască în Aquileea și apoi în Egipt, conform mărturiei Sfântului Simeon Metafrast: "În acele vremuri când Sfinții Apostoli s-au răspândit în toată lumea, Sfântul Marcu, prin voia dumnezeiască, a ajuns în părțile Egiptului (...)". Aici, el a vestit cu tărie învățătura cerească a lui Hristos și a săvârșit numeroase minuni, vindecând bolnavii, curățând leproșii și înfricoșând duhurile necurate prin cuvântul său divin.
Sfântul Marcu este menționat pentru prima dată în Sfânta Scriptură cu puțin timp înainte de jertfa Mântuitorului. Este omul căruia Domnul Iisus i-a spus: "Duceți-vă în cetate la un anume om și-i veți spune: Învățătorul spune: Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștile împreună cu ucenicii Mei" (Matei 26, 18).
Se spune că locuinta Apostolului Marcu a fost prima biserică din Ierusalim. Aici au fost sărbătorite Paștile înainte de Patimile lui Hristos, aici s-au adăpostit Apostolii după Răstignirea Lui, și tot aici au primit ei harul Sfântului Duh. Apostolul Petru, după ce a fost eliberat miraculos din închisoare, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde se adunaseră mulți și se rugau. Ioan era numele său evreiesc, iar Marcu era cel roman.
Datorită minunilor săvârșite de Sfântul Marcu, tot mai mulți oameni au încetat să aducă jertfe idolilor și s-au închinat lui Iisus Hristos. Acest lucru i-a înfuriat pe conducătorii cetății, care au hotărât să-l prindă și să-l ucidă.
În curând, în ziua de 24 aprilie, în timpul celebrării Paștilor, Sfântul Apostol Marcu a fost capturat de închinătorii la idolul Serapid și, după multe chinuri, a fost aruncat în temniță.
A doua zi, pe 25 aprilie, în anul 89, păgânii l-au legat de gât cu o funie și l-au tras pe pietre ascuțite, strigând: "Să tragem boul la ocolul boilor!" În acele momente de suferință, Sfântul Marcu a mulțumit lui Dumnezeu și a rostit: "În mâinile Tale, Doamne, îmi predau duhul meu!" Atunci cerul s-a întunecat, o ploaie cu tunete a stins focul și a alungat mulțimea.
Credincioșii, cu ajutor divin, au luat trupul sfântului și l-au îngropat într-un loc sacru al bisericii.
Sfântul Marcu, Apostolul și Evanghelistul, este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 25 aprilie.
El este întemeietorul și ocrotitorul Patriarhiei din Alexandria.
Simbolul Evangheliei sale este leul, inspirat de predicția Sfântului Ioan Botezătorul, care strigă ca un leu în pustie. Leul este prezent pe stema Patriarhiei, simbolizând originea apostolică a creștinismului în această regiune a Africii.
