Icoană cu Sfântul Ierarh Nectarie – brodată, înrămată, 21x27cm
Sfântul Nectarie, episcop al Pentapolei și ctitor al mănăstirii "Sfânta Treime" de pe insula Eghina, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului în 1961, prăznuirea sa fiind pe 9 noiembrie.
A trăit ca un înger în trup, a luminat calea către Hristos prin neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul și milostenia, împrăștiind pacea, bucuria și lumina Duhului Sfânt asupra celor ce veneau la el.
Născut în anul 1846 în Selivria Traciei, din părinți săraci, dar evlavioși, a primit la botez numele de Anastasie și s-a învrednicit de o educație creștină aleasă. Studiind teologia la Constantinopol, sufletul său s-a deschis treptat către Hristos prin rugăciune și contemplare asupra învățăturilor sfinte.
Diavolul, neputându-l învinge prin mândrie sau iubire de sine, a încercat să-l rănească cu invidie și gelozie din partea altor ierarhi și slujitori ai Bisericii de Alexandria. Această ispită a determinat alungarea lui din Egipt.
În umilință, cerând iertare, Sfântul Nectarie a adus slavă lui Dumnezeu, împlinind astfel cuvintele Mântuitorului: "Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea" (Matei 5,11).
În anul 1891, s-a retras la Atena, fiind ignorat și defăimat de cei din jur, având nădejdea sa întreagă în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului.
La vârsta înaintată, în anii 1904-1907, cu sprijinul credincioșilor și a ucenicilor săi, a ridicat o mănăstire frumoasă pe insula Eghina. Aici, a trăit o viață de smerenie, dedicare și rugăciune, arzând cu duhul pentru Hristos.
A trecut la cele veșnice pe 9 noiembrie 1920, după o suferință de un an și jumătate cauzată de un cancer de prostată. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, cel care a pictat ulterior prima icoană a sfântului.
