Icoană cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – brodată, înrămată, 21x27cm
Sfântul Vasile cel Mare (330-379) a fost un mare Sfânt Părinte al Bisericii Răsăritene, arhiepiscop al Cezareei Capadociei, teolog și autor de scrieri ascetice. Este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 1 ianuarie și pe 30 ianuarie alături de Sfinții Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.
În această icoană este întruchipat conform indicațiilor din Erminia lui Dionisie din Furna: înalt, drept, ascetic slab, cu fața prelungă, galben la față, tâmplele adâncite, cu fruntea puțin încrețită și obrajii puțin zbârciți, nasul lung și coroiat, cărunt, cu barba destul de lungă, sprâncenele lungi. Este zugrăvit în veșminte episcopale, dar fără mitră pe cap.
S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori și patru frați. Cinci din cei nouă au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe.
Drumul său către înțelepciune a străbătut Cezareea Capadociei, Constantinopolul și Atena, absorbind înțelepciunea lumii păgâne într-un fel înțelept și smerit. În anul 356, întorcându-se acasă, a devenit vestit ca învățător de retorică, dar destinul său a căutat altă chemare, alegând calea monahismului.
Peregrinând prin Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia, a căutat înțelegerea adâncă a monahismului. Fundamentele Filocaliei au fost puse împreună cu Sfântul Grigorie, iar regulile de viață monahală ale Sfântului Vasile au rămas piatra de temelie a organizării vieții în mănăstiri până în zilele noastre.
Deși Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a disprețuit familia și căsătoria, căci spune: "Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărțit viața oamenilor în două feluri de viețuire, adică în viața de căsătorie și în cea de feciorie, așa încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei să-și ia femeie (soție) legiuită, cunoscând că i se va cere făgăduință de înfrânare, sfințenie și asemănare cu sfinții care au avut soție și au crescut fii".
Moștenirea sa scriitoricească constă in Regulile monahale, tâlcuirile la Facere și la Psalmi, Tratatul despre Sfântul Duh, cele 366 de Epistole, Sfânta Liturghie, numită astăzi în cinstea sa, și Molitfele Sfântului Vasile, incluse în sfânta carte a rugăciunilor, Molitfelnicul.
În inima sa, flacăra milosteniei ardea puternic si iubirea sa pentru aproapele s-a transformat în fapte de bunătate și grijă. Vasiliada, așezământul său filantropic, s-a ridicat la marginea Cezareei. Aici, cei lipsiți de hrană și cei abandonați găseau alinare, iar fiecare suferință găsea aici adăpost și îngrijire.
